Sandviciuri calde cu legume

Ne-am cumparat de curand un aparat pentru facut sandviciuri calde si astazi am vrut sa testez daca merge sa folosesc ceva legume in loc de paine (in dorinta mea de a manca cat mai putina paine). Astazi am incercat urmatoarele variante: intre doua felii de dovlecel taiate nu foarte gros am pus cateva bucatele de prosciutto crudo, cateva bucatele de masline (decojite de pe sambure) si doua felii subtirele de cascaval iar intre 2 bucati de ardei gras am pus cate o rondea de ceapa, aceeasi sunculita, bucatele de masline si cascaval. Am incalzit aparatul si am pus inauntru sandviciurile. Cand le-am scos am mai adaugat putin ulei de masline, sare de mare si piper inauntru sanviciurilor si pe dovlecei am pus putin aceto balsamico (din pacate fotografia am facut-o inainte). A fost foarte interesant si o sa mai incerc si alte variante.

Uscatele

Astazi mi-a fost pofta sa fac uscatele (o reteta pe care o face matusa mea de la Braila). Am prelucrat un pic reteta si iata ce am folosit:
- 2 oua
- 3 linguri zahar
- 1 lingura cu varf margarina sau unt (masurata cand untul sau margarina sunt mai moi, dar nu topite)
- 1 varf de lingurita de bicarbonat
- putina drojdie proaspata (cca 10 g) diluata in aprox. 50-70 ml apa calduta
- faina, cat cuprinde.

Cu aceastea se prepara un aluat, daca este prea tare mai puneti un pic de apa calduta. Am lasat aluatul la crescut cca.30 de minute, apoi am intins foaia (nu foarte subtire - 3-4 mm), am taiat fasii pe lungime (latimea lor de aprox. 4 cm) si apoi le-am scurtat taind pe diagonala. In final erau dreptunghiuri sau romburi (daca taiati inclinat) de aprox. 4 x 12 cm, crestate pe mijloc. Se ia un colt si se introduce prin crestatura din mijloc si rezulta un fel de fundita. Se pune in tigaie ulei (destul de generos) si se incinge apoi se pun uscatelele la prajit. Va recomand sa stati langa ele pentru ca in uleiul incins se coc intr-o clipa. De aceea este bine ca dupa ce se incinge uleiul sa dati focul la mediu. Se intorc pe ambele parti si apoi se scot pe o farfurie pe care s-au pus servetele de hartie (pentru surplusul de ulei). Apoi se aseaza pe un platou si se pune pe deasupra zahar pudra. Au gustul unui desert simplu si gustos, fara pretentii. Imi plac mai mult decat gogosile si mi-aduc aminte de copilarie.

 

Mancare delicioasa de telina, cu prosciutto crudo

 

Acesta este un fel de mancare absolut delicios, inventat de mama. De cate ori il repet ma gandesc ce inspirata a fost sa foloseasca aceasta combinatie. Pentru ca telina mi se pare o leguma fantastica, cu gustul puternic aromat pe care il are. Este o idee buna de mancare pentru aceasta perioada pentru ca telina este destul de ieftina in piata si eu am cumparat o punga de peste 1 kilogram doar cu 5 lei. Este un pic mai plictisitor pana le curatati si le taiati insa merita osteneala.

Iata reteta: se taie marunt 1 ceapa mare si se pune la calit in ulei de masline sau de floarea soarelui. Eu am adaugat putina apa dupa 5 minute, ca sa mai reduc efectul prajelii. Intre timp am taiat telinele (eu am folosi 6-7 telini medii dar pot fi si 2-3 mari) in cubulete de 1-1,5 cm si cand au fost gata le-am adaugat peste ceapa si le-am calit un pic. Apoi am am adaugat apa cam pana la 3/4 din nivelul amestecului. Am folosit wok-ul, pentru ca amestecul era destul de voluminos si intr-o tigaie traditionala mi-ar fi fost mai greu sa manevrez compozitia. Apoi am adaugat o pasta de ardei capia facuta de mama si pasta de rosii preparata de mine, cat sa prinda culoare si gust tot amestecul. Puteti folosi in loc de pasta de ardei 1-2 ardei capia sau grasi (rosii sau portocalii). Am pus capacul si am asteptat pana s-a patruns telina (am incercat cu furculita) si atunci am taiat 1 legatura de marar si 1 de patrunjel, le-am pus peste si am amestecat. Am pus totul intr-o tava si pe deasupra am turnat ulei de masline. 

Pentru ca ar fi fost bine de servit alaturi de o friptura de manzat si pentru aceasta ar fi trebuit sa ma imbrac sa ies in piata am hotarat ca voi asezona totul cu prosciutto crudo, din care aveam in frigider. Am taiat felii mai groase si le-am pus pe deasupra, le-am presat un pic ca sa intre in sos si sa nu se usuce prea tare si am pus totul la cuptorul fixat la 240 de grade pentru cca. 40 de minute. A iesit absolut delicios. In admiratia mea pentru telina as vrea sa incerc in curand si reteta chinezeasca vita cu telina. Insa mai intai trebuie sa ma documentez.

Supa de legume, cu galuste

Primul fel pentru pranzul de astazi a fost o supa de legume, cu galuste. Este una dintre alesele lui Anton si vroiam sa fiu sigura ca va manca ceva din toata oferta. Deci am curatat 2 morcovi, 1 patrunjel (radacina), 1/2 telina, 1 ceapa, 1 cartof si le-am pus la fiert. Am dat focul tare si am pus capacul, deci s-au fiert foarte rapid. Intre timp am pus sare si putin piper, putin delikat si spre final ulei.

Intre timp, am batut 2 oua si in timp ce le amestecam am turnat grisul in ploaie pana cand consistenta a devenit cremoasa si a inceput sa se curete de pe farfurie. Am pus 1 strop de ulei de masline si un 1 minuscul varf de cutit de praf de copt (o gaselnita gasita de soacra mea intr-o revista si care are cumva avantajul ca evita ratarea galustelor - dupa parerea mea ratate sunt adica acelea tari ca piatra).
In alta cratita am pus apa la fiert si cand a fost gata am pus sare si am inceput sa iau din compozitia pentru galuste, cu o lingura pe care o treceam mai intai prin apa rece de la robinet. Focul l-am dat la mic-mediu si cand incepeau sa se ridice galustele deasupra apei le intorceam usor cu o lingura, sa se fiarba si pe partea cealalta, uniform.

Prefer sa le fac in alta cratita doar pentru a evita un dezastru - sa se dezintegreze galustele in oala cu supa si sa iasa un mare haos. Intre timp scot legumele din supa si le pun pe o farfurie. Pot fi puse direct in farfurie sau folosite ca garnitura la alta mancare. Si transfer galustele in oala cu supa, inchid focul si pun capacul. In acest fel ele se mai umfla si isi trag gustul din supa. Cand deveniti mai siguri puteti sari aceasta etapa si le puteti fierbe direct in supa.

Pizza Undercover

Am incercat ieri aceasta combinatie si mi s-a parut delicioasa. Asa ca astazi am repetat-o. Bineinteles ca mai sunt nenumarate variatiuni care pot fi facute pe aceasta tema in viitor.

Ideea mi-a venit de la trei vase mici termorezistente pe care le-am primit cadou si in care se pot face fie mici sufleuri ori deserturi. Ieri am facut o pizza foarte simpla si mi-a ramas ceva blat si am zis sa fac o schimbare. Asa ca am intins niste mici cercuri din aluat si le-am pus deasupra formelor, am turnat un pic de sos de rosii cu ulei de masline si busuioc (pe care l-am facut chiar eu si despre care nu am apucat sa va povestesc), am pus putina ceapa taiata subtire, apoi am pus cate 2 fileuri de ansoa in fiecare iar intr-unul sardine, o branza felii, iar sos de rosii, busuioc si cimbru si am inchis pachetelele. Apoi le-am pus cca 40 de minute la cuptor. Au fost foarte foarte bune! Ansoa poate face minuni - gustul si aroma puternica au puterea sa transforme mancarurile intr-un mod uimitor.

Astazi am facut varianta doar cu sardine si s-a confirmat - si aceasta este foarte buna. Inainte sa le pun la cuptor am mai adaugat cate o masline in varf (poate un pic prea mare - dar acestea erau disponibile in frigider :-) , putin ulei de masline si iarasi putin busuioc uscat. Bun, bun!

Cartofi cu sunca, ansoa si salvie_la cuptor

Nu stiam ce sa pregatesc astazi pentru pranz si am rasfoit una din cartile lui Jamie Oliver. Am gasit acesti cartofi care pot fi mancati si ca un fel de mancare alaturi de o salata dar si ca garnitura. Mi s-a parut amuzant sa-i pregatesc si m-am gandit ca trebuie sa fie si foarte gustosi. Si asa a si fost.

Se aleg cartofi mai mici si mai lunguieti si se face cate o gaura in ei cu dispozitivul cu care pregatiti merele pentru copt. Acolo se pune in fiecare cate o felie subtire sau bucatele de prociutto crudo, un file de ansoa, o felie subtire de usturoi, si 1 frunza de salvie. Pastrati dopurile de cartofi, mai scurtati-le si dupa ce ii umpleti pe toti acoperiti umplutura. Se stropesc cu ulei de masline si putina sare de mare. Se da la cuptor circa 1 ora, intepati-i cu furculita sa vedeti daca sunt copti.
Din pacate eu nu am avut frunze verzi de salvie ci doar uscata. Este o diferenta importanta insa cu toate acestea au iesit deliciosi. Fileul de ansoa da intr-adevar un gust deosebit. I-am servit cu un sos facut din cateva linguri de smantana mai slaba, amestecata cu ulei de masline si lamaie, sare si busuioc uscat. O sa mai revin la aceasta reteta pana voi fi pe deplin multumita de executie.

Quiche cu praz si sunca, acompaniat de o salata

Aveam chef de ceva bun si pe neasteptate m-am mobilizat si am pregatit un quiche cu praz si sunca (in mare acelasi de aici Quiche cu sunca si praz).


Mai intai am pregatit aluatul pentru blat: 300 g faina, 1/2 pachet de drojdie (de 25g), cca. 150 ml apa (merge foarte bine si cu lapte sau jumatate apa si jumatate lapte), 3 linguri de ulei, sare. Iese foarte bun si se coace absolut perfect. L-am lasat sa creasca pana am taiat sunca si prazul, apoi l-am intins si pus in tava unsa cu ulei si tapetata cu faina. Am intepat blatul cu furculita in mai multe locuri.


Pentru umplutura am pus 800 g praz, curatat si taiat pe lung in jumatate si apoi rondele, 180-200 g sunca de Praza, cca 70-100 g cascaval ras, 2 oua si 3 linguri de smantana.
Am calit prazul cu sunca si le-am pus un capac deasupra ca sa se inmoaie, apoi am stins focul si am ras pe deasupra cascavalul, am pus ouale si smantana si am amestecat si am turnat peste blat. Am indoit partile laterale (daca este cazul le taiati dupa marimea tavii). 
Uneori umplutura are mai multa zeama dupa ce se caleste si atunci o strecor, de aceasta data insa nu a fost nevoie. Am pus cascavalul, ouale si smantana in ultimul moment, am amestecat si le-am pus peste blat si direct la cuptor, am dat focul la 220 grade, pentru 1 ora. Coacerea este si in functie de fiecare cuptor. Al nostru este mare si uneori prefer sa dau focul mai tare ca sa se incalzeasca mai repede si sa mai pun sub ea o tava, ca sa nu se arda partea de dedesubt.


Combinatia cu salata a fost absolut delicioasa. Am pus frunze de salata verde, frunze de salata iceberg, am ras un morcov mediu si 2 catei de usturoi pe razatoarea mica si am pus si vreo10-15 stafide aurii. Sare, ulei de masline si aceto balsamico. Foarte, foarte bun!

Omleta taraneasca cu sunca si spanac

Recunosc ca in ultima vreme am tot pregatit mese rapide si nu m-am dedicat bucataritului prea mult. Ieri am cumparat spanac verde si m-am delectat cu o serie de salate in care am folosit frunzele de spanac iar astazi am ajuns acasa spre pranz si a trebuit sa injgheb ceva rapid. Bineinteles ca am vrut sa folosesc spanacul si am procedat dupa cum urmeaza: am taiat o ceapa mica, bucatele de sunca cruda si afumata, 1 ardei gras mititel si un snop de frunze spanac spalate si le-am pus pe foc in putin ulei de masline. Pe deasupra am ras putina telemea si am amestecat totul pana cand ingredientele s-au calit un pic, apoi am adaugat 2 oua batute, sare si piper. Rezultatul a fost o omleta absolut delicioasa. A mers foarte bine cu salata de rosii cu patrunjel, care i-a dat o nota mai vioaie. Fotografia de mai jos este mai putin convingatoare, adevarul este ca pana acum nu am reusit niciodata sa intorc o omleta de pe o parte pe alta fara sa dezintegrez. Poate in viitor :-)

Gem de mandarine

Un gem delicios si extrem de usor de facut. O prietena de-a noastra a vazut reteta la o emisiune culinara de la un post de televiziune italienesc si a incercat-o, apoi ne-a impartasit-o si noua. Nu am mai facut-o de vreo sase-sapte ani dar de curand mi s-a facut pofta sa o incerc din nou.

Ingrediente:
- 2 kg de mandarine
- 1 kg de zahar
- sucul de la 1 lamaie
- cuisoare, putin piper

Preparare: se spala mandarinele si se pun la fiert intr-o oala. Se fierb 20 de minute si se scurge apa. Apoi se taie fiecare mandarina in jumatate (in dreptul Ecuatorului :-) si se scot samburii, daca are. Cele cumparate de mine nu au avut nici un sambure. Apoi se dau printr-un robot de bucatarie pentru a se marunti. Se pun pe foc impreuna cu zaharul la foc mediu, si se amesteca constant ca sa nu se lipeasca de cratita. Spre final, cand mai scade, se pun cuisoarele si un stropt de piper (nu se va simti in final dar va da o tenta usor picanta) iar inainte de final sucul de lamaie. Se mai tine un pic pe foc pana vi se pare ca este legata (incercati consistenta separat, pe o farfurioara) si este gata. Eu am tinut-o pe foc aproape 1 ora. Are un gust dulce-amarui, extrem de placut.

Dovleac cu condimente, la cuptor

Am mancat pentru prima oara aceasta varianta de dovleac copt la niste prieteni din Zurich. Intr-o tavita unsa cu ulei de masline se pun feliile de dovleac spalate si taiate nu prea gros, se pune sare de mare, piper, se adauga diverse ierburi aromate (oregano, rozmarin, etc) si se stropeste totul cu ulei de masline. Se da la cuptor cca 1 ora, pana cand se coace dovleacul. Intre timp se mai intorc feliile, ca sa se rumeneasca si sa 'beneficieze' pe toate partile de uleiul aromat din tava. Se pot servi ca atare, alaturi de branza sau de o sunca uscata, afumata.

Paine de casa, cu faina integrala

Trebuie sa recunosc ca sunt innebunita dupa painea de casa. Desi incerc sa mananc cat mai putina paine, uneori nu pot sa nu ma bucur de o felie de paine buna, alaturi de zacusca sau alte bunatati. Am devenit pasionata de painea de casa acum vreo opt-noua ani, cand o amica mi-a povestit cum face paine si mi-a dat sa si gust. De-atunci am incercat diverse retete (simple si rapide).

Spre deosebire de Codruta de la http://codrudepaine.ro/ painile mele sunt facute la 'marea inspiratie'. Admir foarte mult precizia si dedicatia cu care se documenteaza, calculeaza si pregateste tot felul de painici, chifle si baghete delicioase (sunt sigura :-) recunosc insa ca nu am rabdarea sa pun si in aplicare sfaturile ei.


Painea de astazi am preparat-o astfel: 500 g faina integrala Sanovita, 250 g faina alba Grania (cu ambalajul verde), 1 plic de drojdie uscata (de obicei folosesc proaspata dar nu am avut in casa), 1 lingurita sare, 1 lingurita zahar, seminte de in, apa calda.

Am pus faina, drojdia uscata si semintele intr-un vas si le-am amestecat, am adaugat 1 lingurita de sare. Apoi am pus 1 lingurita de zahar intr-o cana si am amestecat cu apa calda (cca.400-500 ml). Am turnat intr-un 'caus' facut in faina si in acest timp am amestecat cu o lingura, pana s-a tranformat intr-un aluat. Nu las drojdia la dospit ci pur si simplu o inglobez in faina si pregatesc aluatul direct, am grija insa sa il las mai elastic. Inainte sa-l pun la crescut ma ung pe maini cu ulei (1-2 linguri) si 'netezesc' tot aluatul. Presar pe deasupra un pic de faina pentru ca imi place sa vad cum creste aluatul. Il pun la caldura si il las cca. 40-60 min. Apoi ung o forma (eu folosesc una de fonta, in care se coace foarte bine) cu ulei, transfer aluatul in forma si il pun la cuptor, unde las 1 ora, pana la 1 ora si 30 de minute la cca. 200-220 grade. Am un bat pentru frigarui cu care incerc sa vad daca s-a copt aluatul si in profunzime, daca iese curat atunci inseamna ca este copt.

Un secret important ar fi ca dupa ce scot painea de la cuptor, o pun pe un fund de lemn, o stropesc cu un pufaitor cu apa si o acopar cu un servet de bumbac, in acest fel coaja painii devine mai moale. De obicei o si pastrez intr-un stergar de panza si apoi o pun intr-o punga de plastic, pe care nu o inchid perfect, ca sa 'respire'. A iesit foarte gustoasa, bine coapta si satioasa!

Pastrav cu legume, la cuptor

Meniul nostru de week-end cuprinde destul de des si o reteta cu peste. Incerc insa sa nu ma repet, drept care astazi m-am gandit sa pregatesc pestele la abur si am folosit urmatoarea varianta.

L-am sarat, condimentat (condimente pentru peste si maghiran), am pus in interior felii de lamaie si suc de rosii si apoi l-am pus pe o hartie de copt, unsa in prealabil cu ulei. Am impachetat pestele in hartie si l-am pus pe tava cu gratar iar in tava am pus apa, ca sa se coaca in aburul degajat. La un moment dat l-am intors pe gratar si peste vreo 1 ora si 30 minute l-am scos de la cuptor. Am pus cuptorul la 220 de grade.

Pentru garnitura am folosit aceeasi reteta de saptamana trecuta: am pus 3 pungi de legume congelate (1 cu morcovi si mazare si 1 cu fasole galbena). Le-am calit impreuna cu 1 ceapa taiata marunt, am adaugat suc de rosii, sare, piper, marar si patrunjel taiat si le-am pus intr-o tava la cuptor (cca 40 de minute).

Pestele s-a facut perfect. Am dat pielita la o parte, am luat cu o paleta fileul de deasupra si l-am transferat pe un platou si am ornat cu felii de lamaie si alaturi am servit legumele. A iesit foarte gustos!

Supa crema de usturoi

Aceasta este una dintre cele mai bune supe creme. Desi suna periculos, aroma de usturoi nu este atat de puternica pe cat ati putea crede. Prima oara am incercat-o la Graz, acum doua veri, si mi s-a parut delicioasa. M-am documentat si am primit de la sora mea mai multe retete. Am incercat-o pe cea a unor prieteni de-ai ei si sunt foarte multumita. Este foarte simplu de facut si sigur o voi mai repeta.

Am folosit 7-8 catei de usturoi (in reteta scrie10 pana la 15, ceea ce mi se pare un pic prea mult), pe care i-am curatat si taiat rondele mai mari. Intr-o oala am pus ulei de masline si 3 linguri de faina si am amestecat la foc mic pana cand amestecul devine auriu si pastos. Am adaugat usturoiul si l-am lasat vreo doua minute sa se rumeneasca - in acest timp am amestecat. Am dat oala deoparte, am stins cu lapte rece (cca. 1 pahar) si am pasat amestecul. Am pus din nou oala pe foc si am adaugat zeama de supa (sau apa fiarta cu un cub de supa instant), cca. 1,5-2 l. Separat am fiert 2 cartofi medii si cand au fost aproape fierti i-am adaugat in supa. Am mai fiert aproximativ 10 minute si am inchis. In acest stadiu ar fi fost momentul in care se adauga smantana insa eu nu am avut asa ca a trebuit sa improvizez. Am adaugat 3 tringhiuri de branza topita "La vache qui rit" si am pasat din nou totul pana a devenit o crema fina. La sfarsit am adaugat patrunjel taiat.

A rezultat o supa crema absolut delicioasa, in special in combinatie cu crutoane.

Incercare de tarta Tatin

Am tot fost rugata sa pregatesc ceva dulce si pornind de la ingredientele pe care le aveam am zis sa incerc o tarta Tatin. Conceptul ei mi se pare foarte interesant, la mine deocamdata a fost prima incercare, care a iesit bunicica.

Am uns o tava de tarta cu unt si separat am pregatit zaharul ars (am folosit cca. 100 g zahar brun) si l-am turnat in tava. Am rotit tava ca sa se distribuie peste tot. Am curatat merele (vreo 6) si le-am taiat felii apoi am pus feliile cu putin zahar brun si scortisoara intr-o tigaie si le-am caramelizat. Le-am rasturnat in tava de tarta si le-am pus la cuptor pentru 15 minute (ele erau deja patrunse dupa calirea lor in tigaie). Intre timp am pregatit aluatul de tarta din 100 g unt, 1 ou, 20-30 ml apa calduta, un praf de sare, 2 lingurite de miere de albine (am vrut sa evit sa pun iarasi zahar) si cca. 200 g faina. L-am lasat vreo 15 minute la frigider (ar trebui vreo 30’ dar eu eram presata de ‘public’), apoi am intins foaia si am pus-o pe deasupra. Am pus totul la cuptor la 220 grade pentru 20 de minute.

A iesit foarte frumusel, mai ales ca am decorat foaia cu o litera ‘A’ , in cinstea lui Anton. A fost foarte incantat, chiar daca litera ‘a aterizat’ in final pe fundul platoului.



Stiuca si legume la cuptor

Saptamana trecuta am redescoperit carnea de stiuca, drept care in acest week-end am reeditat festinul, sub o alta forma. Ieri am cumparat 2 stiuci frumoase, le-am eviscerat (desi imi place pestele foarte mult as prefera sa sar aceasta etapa) si una dintre ele am taiat-o in mai multe bucati si am fiert-o in apa timp de vreo 10 minute (maxim 15 '). Apoi am scos bucatile pe o farfurie si cand s-au racit am scos pielita de pe fiecare si le-am pus intr-un vas de Jena. Mama mi-a spus ca daca pregatesti pestele rasol este bine sa nu-l cureti de solzi. In acest fel, dupa ce se fierbe se poate indeparta pielita foarte usor. In vasul de Jena am pus putin ulei de masline si bucatile fierte iar cand s-au racit le-am pus la frigider. Astazi le-am scos, am pus pe deasupra condimente pentru peste, maghiran, sare si piper, felii de lamaie si am turnat cca. 1 paharel de vin. Apoi am pus vreo 30-40 de minute la cuptor.

De garnitura s-a ocupat mama - aveam 2 pungi de legume congelate (1 cu legume asortate si 1 cu fasole verde). Le-a calit impreuna cu 1 ceapa taiata marunt, a adaugat suc de rosii si patrunjel taiat si le-a pus intr-o tava la cuptor (cca 40 de minute). Au mers foarte bine impreuna iar carnea de stiuca este foarte buna si usoara.

Briose cu iaurt

De ziua mea am primit de la prietena mea Cartea regala de bucate, scrisa de Principesa Margareta a Romaniei. Retetele adunate in carte sunt colectionate de la alti membri ai familiei regale iar multe au un parfum local, in functie de tarile de unde provin acestia sau de cele pe unde calatorit sau trait. Mi-a placut ca este scrisa simplu si candid precum si modul pozitiv in care principesa descrie toate 'capetele incoronate' care au contribuit cu retete pentru aceasta carte.

Eu am incercat Prajitura cu iaurt, care intr-adevar este foarte simpla de facut. Dat fiind ca nu aveam o tava care sa aiba fundul detasabil am pus pana la urma compozitia in forme de briose. Si am renuntat la glazura de ciocolata pentru ca nimeni din casa nu vroia briose cu glazura. Pentru Anton le-am pudrat cu zahar si au fost foarte apreciate.

In imaginea de mai jos pot fi citite ingredientele si modul de preparare. Pentru orice eventualitate le descriu mai jos, pe scurt.

Paharelul de la iaurt este folosit ca masura pentru toate ingredientele:
1 iaurt (de orice marca, natur sau cu fructe), 3 oua, 1 paharel cu ulei de floarea-soarelui, 2 paharele cu zahar tos, 3 paharele cu faina alba, 2 lingurite (1 pliculet) de praf de copt. Eu am mai pus lamaie rasa si stafide. Am pus compozitia in forma de briose si am lasat la cuptor cca 35 de minute la 180 grade. Sunt fine, pufoase si aromate. In viitor am sa incerc si cu glazura de ciocolata.