2 feluri de pizza: cu pesto & rosii si cu salam uscat

Am mai postat reteta de pizza, revin doar pentru placerea de a adauga imagini noi la blog si de a oferi si alte variante de 'asezonare'. Una este varianta cu pesto, rosii si usturoi (nu taiat ci strivit cu latul cutitului - in acest fel se desprind bucatele din catelul de usturoi care se presara pe deasupra) iar cealalta cu salam uscat. La amandoua am completat cu rondele de ceapa, ciupercute si parmezan, sos de rosii cu busuioc si putin cimbru.

Friptura de porc

Pentru masa de Paşte am facut o friptura din pulpa de porc. Am folosit oala de fonta cu capac. Este buna pentru ca da o caldura uniforma astfel incat totul se prepara mult mai repede.

Am pus putin ulei, am spalat si pus pulpa, am adaugat condimente (un amestec de cimbru, busuioc, coriandru cumparat din comert), putin rozmarin uscat (are un parfum foarte puternic), putin busuioc, o ceapa curatata pe care am lasat-o intreaga, am taiat fasii subtiri un ardei gras, cateva coji de lamaie taiate foarte subtiri, am mai pus o legatura de leustean pe care o aveam in frigider (si care a aromat sosul foarte frumos), sare si piper.
Bineinteles ca acest amestec de condimente poate varia, in functie de preferinte si de ce aveti in casa. De obicei imi place sa schimb de fiecare data. Am adaugat apa cam trei sferturi din inaltimea pulpei, am pus capacul si am pus-o la cuptor (200 - 220 grade) unde am lasat-o cca. 3 ore. Pare mult, insa friptura este atunci perfect facuta. Cam dupa o ora am adaugat putin vin alb si am verificat-o din ora in ora. Ultima jumatate de ora am luat capacul si am lasat sa mai scada sosul. La sfarsit l-am pastrat pe tot pentru ca am pus peste garnitura.

Am servit-o cum piure de cartofi asezonat cu sosul de la friptura. A fost foarte gustos!

Salam de biscuiti

Am incercat in sfarsit reteta lui Jamie Oliver, postata acum vreo 2 saptamani. Este de fapt o adaptare mai de restriste - adica in loc de cirese glasate am pus alte fructe exotice confiate (papaya, mango), nu am avut fistic si bezele.

Elementul pentru care trebuie sa-i fiu recunoscatoare ar fi amestecul de 2 tablete a cate 100 de g de ciocolata 75% cacao cu 150 g unt (eu cred  ca am pus chiar mai putin). Cand se pune la frigider sa se intareasca capata o textura foarte placuta, se taie foarte bine, textura biscuitilor este mai usoara decat la varianta traditionala cand se folosesc biscuitii simpli. Este foarte usor de facut si mi-a facut pofta sa fac si varianta mai 'de lux' propusa de J.O, cu prima ocazie cand o sa ajung intr-un loc unde voi gasi toate ingredientele.

Cantitatile:
200 g biscuiti digestive
100 g nuci
100 g stafide
100 g rahat de diferite culori (mai inveseleste coloritul)
aprox. 50 g fructe exotice confiate
150 g unt
2 tablete (100 g fiecare) de ciocolata amaruie 75% cacao (eu am gasit marca produsa de Mega Image, care nu este foarte scumpa si pentru prajituri merge foarte bine)

Ciocolata se topeste impreuna cu untul in bain-marie si se amesteca cu restul ingredientelor rupte/taiate bucatele. Intr-o forma mica de chec se pune folie transparenta, se rastoarna tot continutul, se taseaza ca sa 'se aseze' si sa arate compact cand se va taia. Se acopera cu folia transparenta si se pune la frigider ca sa se raceasca. Este foarte bun si fin.

Ce as completa data viitoare: as adauga in ciocolata rom, whisky, coniac, ceva care sa-i 'imblanzeasca' aroma de ciocolata amaruie. Pana atunci, il voi servi in compania unui pahar cu unul dintre lichidele mentionate mai sus :-)

Ciuperci pleurotus la gratar cu mujdei de usturoi si salata verde

Astazi am incercat ceva nou, in dorinta de a nu mai consuma carne. Am trecut pe la supermarket sa mai cumpar cate ceva si am vazut la legume ciuperci pleurotus. Cred ca am mai incercat o data sa fac un fel de chiftelute de ciuperci, cu gandul la unele mancate la Varatec, la maici.

De data aceasta, sursa de inspiratie a fost http://raftulbunicii.blogspot.com/ , un blog pe care nu l-am sondat indeajuns dar la care o sa revin pentru ca are retete bune si fotografii frumoase. Acolo era prezentat un sandwici cu leurda, sunca si ciuperca pleurotus la tigaie.

Varianta mea a fost urmatoarea: am spalat ciupercile, am incercat sa le scutur de apa si le-am pus intr-o tigaie care functioneaza ca un gratar dar are avantajul ca nu face la fel de mult fum. Le-am intors si pe o parte si pe cealalta, le-am stropit cu putin ulei de masline si putina sare. Separat am facut un mujdei de usturoi - 3-4 catei de usturoi frecati in mojar cu putina sare, se adauga cate putin ulei (in total 1-2 linguri, in functie de cantitatea dorita) si vreo 2-3 linguri de apa, tot frecand in acest timp. Iese un sos alb si cremos.

Garnitura a fost o salata verde, in care am ras un morcov si un catel de usturoi, am taiat un fir de ceapa verde, am presarat cateva stafide (nu e inventia mea ci am preluat-o de la o prietena de-a noastra), am pus ulei de masline si putin otet.

A fost foarte bun si inedit. Codita ciupercilor era inca un pic mai atoasa, dar se poate da la o parte.

 

 

Paste cu ton à la Jamie Oliver

Ultima reteta din acest sfarsit de saptamana sunt pastele cu ton, o reteta pe care o fac foarte des pentru ca se face usor si am mai multi fani acasa.

Se fierb pastele. In timpul acesta se caleste o ceapa (eu pun si apa in ulei, ca sa minimalizez efectul calirii/prajirii) se adauga condimentele - putin oregano, busuioc, rozmarin, si 1 lingurita, chiar 1 lingurita si jumatate de scortisoara. Acesta este cumva ingredientul care da specificitatea acestui fel de mancare.
Apoi de adauga 2 conserve de ton (eu scurg uleiul, nu il adaug in mancare), 1 conserva de rosii decojita de 500 g si pun si un strop de vin (rosu sau alb). Se mai paseaza/strivesc rosiile si se lasa sa mai scada. Cand sunt gata pastele se scurg si se combina. Se adauga parmezan.
Foarte bun!

Piscoturi

Ieri am primit o reteta pe care mama si mamaia ne-o faceau mie si fratilor mei. Era o reteta foarte spornica si avea avantajul ca piscoturile deveneau mai fragede cu trecerea timpului. Nu ca ar fi rezistat prea mult :-)

Reteta:
Masura este 1 cana (genul de apa sau lapte)
1 cana de margarina (eu am pus 1 pachet de margarina Rama - aceea in forma de cub)
1 cana de zahar
1 cana de lapte - in care 'stinge' 1 lingurita de amoniac pentru prajituri (eu nu am avut si am pus praf de copt si nu este acelasi lucru)
4 oua
si faina cat incape - la aceasta reteta cca. 1 kg.

Sfatul meu ar fi sa faceti jumatate de cantitate. Dupa ce am facut aluatul am observat ca mi-a iesit foarte mult si am stat vreo 2 ore sa tai piscoturile si sa le coc. Cam mult pentru timpurile noastre :-)
Mi-am adus aminte ca si cand facea mama partea cu coptul dura destul de mult, dar atunci mi se parea un mare belsug sa vad un vas mare plin cu piscoturi.
O alta observatie: mama avea un dispozitiv care se punea la masina de tocat carne. De partea atasata culisa o lama metalica care avea 3-4 profile si piscoturile puteau iesi cu diferite modele. Parerea mea este ca nu era doar un model ci si o modalitate de a afana aluatul, care se coace altfel decat cand este neted.

Oricum, criticile acasa au fost bune. Eu ca sa nu le fac simple (desi ideea era sa fie folosite pe post de biscuiti, sa le poti adauga nutella, gem, etc) am pus pe unele un pic de zahar brun, pe altele cate o bucata de nuca iar o parte le-am lasat simple. Cred ca ar merge si stafide sau alte fructe confiate puse in aluat.
Maine ii duc si mamei, sa vad care este verdictul.

Serbet din targ

Mi-a fost pofta de serbet pentru ca am vorbit cu baietelul meu. I-am povestit cum era serbetul cand eram eu mica, ce arome si culori avea. Am gasit intr-unul din targurile din acest sfarsit de saptamana, in Cismigiu. Din pacate nu am mai reusit sa ma intorc la Muzeul Taranului, unde mi s-au parut ca taranii aveau produse mai calitative si mai de bun gust. Am cumparat, am incercat. Este bun, mi-am facut pofta insa aroma mi s-a parut un pic prea puternica. Sper ca era chiar din petale de trandafiri (se vedeau ce-i drept cateva in textura serbetului) si nu din vreo esenta. Era destul de dragut ambalat (daca te uitai de departe) dar in vara am vazut o varianta bulgareasca de serbet de trandafir intr-un recipient din lut ars, cu un capacel deasupra, peste care era legata o hartie alba simpla legata cu o sforicica. Era foarte de efect si aroma era mai delicata.
Sunt fascinata de masura si bunul gust traditional al taranilor dar de multe ori in aceste targuri gasesti produse care imita produsele si stilul taranesc doar in scopul comercializarii.

Pizza de sambata

Fac destul de des pizza pentru ca am mari amatori in familie dar si pentru ca am o reteta de blat buna si usor de facut. Varianta din imagine este cu rondele de ceapa, sunca / salam si cascaval. Bineinteles ca ar fi dat foarte bine sa am si niste ciupercute si ardei gras, dar nu am avut in frigider asa ca am pus ce am avut. Si a iesit foarte gustoasa!

Blatul: cca. 30 g drojdie (un pic mai mult decat un cubulet mic), cca. 500 g faina, 250-300 ml (apa sau lapte sau combinat). Drojdia se amesteca cu apa calduta, cu 1 lingurita zahar, un varf de cutit de sare si 1 lingura de ulei. Se lasa la crescut pana se taie / pregateste umplutura.

Dupa ce se intinde foaia, se inteapa cu furculita, se stropeste cu putin ulei, apoi cu sos de rosii in care mai pun busuioc, oregano, adaug rondelele de ceapa si restul ingredientelor. La sfarsit mai adaug putin sos de rosii, mai mult pentru efectul cromatic si putin cimbru.

Turta dulce de la Muzeul Taranului

Am trecut rapid pe la targul de Florii de la Muzeul Taranului Roman si am luat cateva mici cadouri de Paste. Printre ele si niste turte dulci absolut minunat decorate. Erau mai multe standuri, dar acestea erau chiar cele mai frumoase. As vrea sa mai ajung si maine si poate atunci fotografiez tot standul.

Am incercat si eu o data sa glazurez niste biscuiti si nu mi-a iesit o glazura atat de fina si solida incat sa pot sa fac ornamente atat de sofisticate. Se vede ca si mana care a decorat turtele de dulci din imagine era foarte sigura de ce face, nu bajbaie deloc.

Placinta cu mere facuta de mama

M-am puturosit si nu am mai postat nimic. Sambata am fost la mama care m-a tratat cu placinta de mere. Din pacate nu o am fotografiata taiata si pudrata cu zahar, asa cum ar fi frumos sa o servesti. Dar o postez chiar si asa, pentru ca ceea ce apreciez la aceasta placinta (dar si la mama :-) este autenticitatea, simplitatea, faptul ca nu vrea sa para altceva decat este.

Aspectul este mai "rough", dar imi place textura foii de placinta (plina dar crocanta pe deasupra), caramelizata pe la colturi, faptul ca pastreaza pe ea putina faina, urmele intepaturilor cu furculita...

Reteta pentru 4 foi de placinta:

Se dizolva 1 cub de drojdie (cca. 30 g) in 300 de g de apa calduta, cu o lingurita de otet si una de ulei. Apoi se pregateste drojdia si se face aluatul, care se imparte in patru - pentru cele patru foi.
Se rad apoi merele. Cate 3-4 mere pentru o foaie. Nu se pune zahar in ele.
Cand se intinde foaia, se storc merele si se pun pe ea, dupa ce a fost stropita in prealabil cu putin ulei, apoi se presara zahar si scortisoara. Se ruleaza si se pune in tava.
Se coace la foc potrivit si cand se scoate de la cuptor se acopera cu un servet, sa se inmoaie foaia.

Aceeasi reteta merge si pentru placinta cu branza. Branza se amesteca cu oua (4-5 oua), cu coaja rasa de lamaie, zahar si stafide. Se poate proceda ca si la cea de mere, adica sa se puna zaharul pe foaie. Ouale se bat inainte de amestecul cu branza.

Amintiri culinare din Istanbul

Astazi am cautat o imagine ca sa-mi pun pe antetul blogului. Am rascolit prin folderele cu fotografii si am dat peste cele facute la Istanbul la sfarsitul anului 2009 - in bazarul egiptean sau in piata de peste. Priviti ce rasfaturi si rafinamente...

Muraturi din toate fructele si legumele posibile

Condimente, dulciuri, ceaiuri, legume si fructe uscate

si diferite aranjamente cu pestisori sau fructe de mare :-)

Medalion de crap cu garnitura de legume

Meniul de astazi a fost la inspiratie. Nu stiam ce sa pregatesc si am fost la supermarket unde am gasit 3 medalioane de crap care aratau foatre proaspat. De obicei cautam un peste mai fara oase, din cauza baietelului nostru insa ne si adaptam la fata locului, in functie de ce arata bine.

Pestele l-am pus pe o hartie de copt unsa un pic cu ulei. Peste el am presarat usturoi taiat marunt, feliute de lamaie, sare si condiment pentru peste. La sfarsit iarasi un pic de ulei (crapul are in principiu destula grasime) si un pic de pasta de tomate diluata cu apa pe deasupra si in tava.

Garnitura era pentru vegetarieni: doar legume curatate si spalate - morcovi, 2 ardei grasi galbeni si 1 capia rosu, conopida (intentionam sa pun telina dar nu am gasit) si 3-4 catei de usturoi taiati marunti sau rasi. Asezonata cu sare si piper, ulei si pasta de rosii diluata. Totul acoperit cu apa, cam 3/4 din volumul tavii. Eu folosesc de obicei o tava de fonta cu capac, totul se face destul de repede iar pe la jumatate, cand legumele sunt deja patrunse, se ia capacul ca sa scada sosul. La sfarsit presarat totul cu verdeata (eu am folosit patrunjel). Reteta merge adaptata si la alte feluri de pesti sau cu alte legume, in functie de ce aveti in disponibil si de inspiratie. Pofta buna!