Cadou de Craciun - gem de mandarine

Am folosit aceasta reteta de gem de mandarine si am pus rezultatul intr-un borcan cumparat de la Ikea. Am completat cu 2 panglici colorate si o funda. Un cadou delicios si frumos pentru Craciun!

Daca mandarinele sunt foarte dulci puteti incerca sa puneti mai putin zahar - eu am pus 800 g si a iesit foarte bine, s-a 'legat' frumos si este tocmai bun la gust.

Gem de mandarine

Un gem delicios si extrem de usor de facut. O prietena de-a noastra a vazut reteta la o emisiune culinara de la un post de televiziune italienesc si a incercat-o, apoi ne-a impartasit-o si noua. Nu am mai facut-o de vreo sase-sapte ani dar de curand mi s-a facut pofta sa o incerc din nou.

Ingrediente:
- 2 kg de mandarine
- 1 kg de zahar
- sucul de la 1 lamaie
- cuisoare, putin piper

Preparare: se spala mandarinele si se pun la fiert intr-o oala. Se fierb 20 de minute si se scurge apa. Apoi se taie fiecare mandarina in jumatate (in dreptul Ecuatorului :-) si se scot samburii, daca are. Cele cumparate de mine nu au avut nici un sambure. Apoi se dau printr-un robot de bucatarie pentru a se marunti. Se pun pe foc impreuna cu zaharul la foc mediu, si se amesteca constant ca sa nu se lipeasca de cratita. Spre final, cand mai scade, se pun cuisoarele si un stropt de piper (nu se va simti in final dar va da o tenta usor picanta) iar inainte de final sucul de lamaie. Se mai tine un pic pe foc pana vi se pare ca este legata (incercati consistenta separat, pe o farfurioara) si este gata. Eu am tinut-o pe foc aproape 1 ora. Are un gust dulce-amarui, extrem de placut.

Vinete congelate pentru iarna

De multi ani de zile socrii mei pun toamna vinete pentru iarna. Anul acesta este prima oara cand le-am pregatit noi pe trei sferturi. Asta inseamna ca le-am cumparat, copt, decojit, trecut prin robot iar socrul meu a facut operatiunile care nu ne plac niciunuia dintre noi – pusul in pungi, cantaritul (pentru ca le si cantareste – fiecare 500 g) si lipitul pungilor. Are un letcon de pe vremuri si cu ajutorul unei rigle trage cate o linie si punga se lipeste prin incalzire. Procedeul a supravietuit din vremurile comuniste, cand nu existau multe solutii. Probabil ca daca ne-am incorda am gasi variante contemporane insa ce-i drept ne-am si atasat de acest procedeu. Am vazut anul acesta in comert pungi cu inchidere tip fermoar sau sisteme de vidare. Puteti sa alegeti ce varianta vi se pare mai la indemana.

Ieri am cumparat 15 kilograme de vinete. Acum, dupa ce le-am pregatit pot spune ca prima transa dintre ele erau cam micute si unele chiar un pic seci. Din experienta anilor trecuti am cautat sa fie mai lunguiete si nu din acelea imense, care imi inspira ca sunt umflate cu ingrasaminte. Din 15 kg am reusit sa facem 10 pungi a cate 500 g, pe care le-am aliniat cu bucurie in congelator. Aceasta inseamna de fapt o treime din cantitatea cumparata. Nu pare foarte incurajator la prima vedere dar depinde foarte mult de tipul de vinete pe care le cumparati. In anii trecuti cantitatea rezultata era cam jumatate din cea cumparata. Vinetele din acest an au avut si niste cozi uriase care m-au ajutat la copt insa au atarnat destul de mult la cantar. Oricum, placerea de a manca iarna salata de vinete, care sa nu fie nici amara nici intepatoare (cum se intampla uneori la cele din comert) nu se compara cu nimic. O sa postez in curand cum prepar salata de vinete.

In legatura cu trecerea lor prin robot, tine tot de experienta socrilor mei. Vinetele merg conservate si netrecute prin robot insa acesta cumva le uniformizeaza si sunt mai usor de preparat cand le dezghetati. Insa ar trebui sa incercati cum toaca robotul vostru. Nu este de dorit unul care sa sectioneze semintele pentru ca atunci s-ar pierde cumva tocmai textura specifica vinetelor.

Poate pare complicat insa nu este asa. Coptul si decojitul a fost executat aseara in mai putin de 3 ore iar astazi trecerea prin robot a durat mai putin de 30 de minute iar punerea in pungi cam tot asa. In cazul in care vreti sa incercati, va urez spor!