Biscotti cu branza proaspata si Nutella

Ma tot gandeam ce sa fac dulce – sa fie simplu si de succes. Ei bine, am gasit o reteta pe gustul meu. Am pornit de la o reteta intalieneasca simpla pe care am adaptat-o un pic si a iesit foarte buna. Este un desert placut si pentru copii si pentru adulti, fraged si care intr-adevar te duce cu gandul la copilarie.

Ingrediente in reteta initiala:

-         300 g branza ricotta

-         150 g de unt topit

-         300 de g faina

-         1 varf de cutit sare

-         1 plic de drojdie uscata

Adaptarea mea a fost:

-         200 g branza de vaci degresata. Eu nu am gasit ricotta la supermarketul de langa. Poate data viitoare voi incerca chiar cu urda?!

-         150 g de unt topit

-         300 de g faina

-         1 varf de cutit sare

-         1 cub de drojdie (25 g)

Am diluat drojdia cu putina apa si lapte – cca. 50 ml si am adaugat putin zahar (cca. ½ lingurita). Cantitatea o decideti voi - ideea este sa se lege aluatul. Am amestecat toate ingredientele si am pus aluatul la frigider pentru jumatate de ora.

Branza de diferite feluri – fie ricota, mozarella, sau chiar branza de vaci – folosita in aluaturi da o pufosenie, fragezime si textura foarte placuta. Am mai folosit mozzarela in aluatul de pizza si iese foarte interesant.

Cand l-am scos din frigider l-am mai framantat cu putina faina, ca sa nu fie lipicios. Sa nu faceti foaia foarte subtire – trebui sa fie un pic mai subtire de 1 cm grosime. Am taiat foaia cu o roleta, in patratele mici. Apoi am mai intins usor fiecare patratel si am pus in mijloc cate 1 lingurita mica de Nutella. Am pus pachetelele in tava, pe hartie de copt. Se coc la cca.180 -200 grade cca. 30-40 de minute, in functie de cuptor. Cand se rumenesc un pic se scot, se aseaza pe platou si pe deasupra se pune putin zahar pudra.

Minunate! Cu un aspect de moda veche, nepretentios si foarte gustos! Nutella isi confirma inca o data faima binemeritata. Va sfatuiesc sincer sa ii incercati.

Spaghetti cu sos de rosii, sardine si busuioc verde

Zilele trecute am reusit sa pacalesc masa de seara mancand cate o felie de pepene rosu. In aceasta seara insa gandurile s-au oprit la ceva rapid de pregatit si in acelasi timp gustos. Am cumparat spaghetti Barilla nr. 9 si am pregatit un sos din ceapa taiata marunt si calita in ulei de masline la care am adaugat si putina apa, apoi o cutie de 500 de g de rosii decojite, am pus busuioc uscat, putin rozmarin si am adaugat si 2 stropuri de vin alb. Cand a mai scazut sosul am adaugat sardinele din 2 cutiute de conserve, sare si piper. Fara sa fac nici o reclama pot spune ca de mai multi ani am descoperit o marca (King Oscar) care are sardine in ulei foarte bune. Cele de la alte firme sunt mai maricele si au solzisori, ceea ce este destul de neplacut. Am amestecat cu grija sa nu le sfaram, am strecurat pastele si le-am pus peste sos. Deasupra am pus frunzulite de busuioc verde si celor care au vrut, masline. Toata lumea a fost foarte multumita.

Plachie

Duminica am pregatit peste plachie - unul din felurile in care mama obisnuieste sa pregateasca pestele. De data aceasta a fost un pastrav somonat destul de maricel. Ca garnitura am facut mamaliguta si mujdei. Nu eram sigura daca mujdeiul va merge cu sosul plachiei insa cei de acasa au fost foarte incantati.

Nu este deloc complicat de pregatit. Am pus putin ulei in tava, am spalat si pus pestele. In burta lui am strecurat 2-3 capatani de usturoi taiat marunt, am pus putin busuioc, maghiran si oregano, sare si piper si 3 feliute de lamaie.
Deasupra am mai pus cateva felii de lamaie, am mai stropit cu putin ulei de masline si apoi am diluat putina pasta de rosii si am pus-o in tava. Am lasat tava la cuptor vreo 30 de minute, apoi am turnat cca. jumatate de pahar de vin alb si am mai lasat 20 de minute, pana cand a mai scazut sosul si s-a rumenit pestele.

Mujdeiul il fac asa cum am vazut il facea bunica mea. Cateii de usturoi taiati marunt, pun peste ei putina sare, ii frec in vasul de lemn, adaug putin cate putin uleiul (in functie de ce cantitate vreti sa faceti) si apoi treptat apa. Succes total!

Inainte sa-l pun la cuptor:

si dupa:

Omleta iepuras

Aceasta gustare pentru micul dejun nu este inventia mea. Am fost de curand la prietena mea la Breaza si mama ei a pregatit pentru copii aceasta omleta. Bineinteles ca am fost cu totii fascinati. Eu nu prea am de obicei porniri artistice de acest tip si mai ales dimineata. Iepurasul meu a iesit ca un mic chinez insa chiar si asa mi s-a parut foarte dragalas. Iar pentru copii este simpatic sa gaseasca ceva amuzant in farfurie.

Ficatei cu salata de rosii

Dupa atatea zile in care nu am gatit nimic astazi m-am sculat cu gandul sa pregatesc un mic dejun copios. Cumparasem o tavita mica de ficatei de pui pe care i-am spalat si i-am pus in tigaia-minune (aceea care are in mijloc orificii prin care iese caldura/aburul si deasupra un capac). Mama a primit si ea una cadou si in fiecare zi imi spune ce a mai pregatit si cat de bun a iesit totul.

Asa ca am pus un strop de ulei si apoi am pus ficateii la facut. I-am mai intors, am mai adaugat putin ulei de masline si mai spre final putin vin alb. Au iesit minunat. Langa ei am pregatit o salata de rosii. I-am mancat aproape singura pe toti, ceea ce este un pic exagerat.

Mousse au chocolat

M-am gandit la acest desert timp de cateva zile. Imi doream sa pregatesc ceva fara sa fie nevoie sa dau drumul la aragaz. Pana la urma tot a trebuit, insa pentru o operatiune minimala - topirea ciocolatei. Dupa primul search pe internet m-am oprit la http://mousse-au-chocolat.net/, dat fiind ca am vrut sa ma inspir direct de la sursa, respectiv un site frantuzesc.

Ingredientele au fost: 250 de g ciocolata neagra 50%, 100 g de smantana dulce (eu am pus Campina - nici nu am gasit ceva special pt. deserturi, dar a iesit f. bine), 4 oua. Nu am pus zahar deloc.

Reteta: 

- am rupt ciocolata in bucatele si am pus-o la topit in baine marie apoi am adaugat smantana si am amestecat bine;

- am separat albusurile de galbenusuri. Am batut albusurile spuma fara sa adaug zahar. Am amestecat bine galbenusurile si am scos pielita. Am adaugat galbenusurile peste ciocolata topita;

- am incorporat albusurile in ciocolata - procedati cu grija sa nu iasa aerul din spuma de albus. Eu am o spatula speciala, cu o gaura in ea;

- am pus in pahare (sau cescute) si am lasat-o la frigider vreo 4-5 ore.

Ideea initiala era sa pun deasupra zmeura, insa nu am mai gasit nici in piata, nici la supermarket. Am gasit in schimb capsuni si am facut o prezentare speciala. Nu sunt o maestra a decorarii deserturilor sau mancarurilor insa m-am straduit. Am realizat acest desert fin ca sa-i sarbatoresc de la distanta pe sora si cumnatul meu - implineau trei ani de la casatorie. Textura mousse-ului este deosebita, onctuoasa, densa (cred ca atunci cand folosesti ciocolata neagra aceasta caracteristica se accentueaza) si delicioasa. In viitor cand voi mai repeta reteta o sa incerc sa adaug stafide (tinute in prealabil in coniac sau whisky). Imi place ca zmeura sau capsunile de deasupra invioreaza 'seriozitatea' mousse-ului de ciocolata. Daca aveti si 1-2 frunzulite de menta - acestea ar implini desertul atat din punct de vedere cromatic cat si ca aroma.

Salata verde cu rosii si branza de capra

De cateva zile canicula din Bucuresti a facut sa-mi piara orice chef de deschis cuptorul. Astazi mi-am facut rapid o salata cu rosii, salata verde, branza de capra, masline, cateva seminte de susan (sau de orice fel aveti in casa), sare si piper, ulei de masline si putin aceto balsamico. Proportiile sunt variabile. A iesit foarte buna si usoara.

Branza de capra am reevaluat-o in vara aceasta. Prietenii nostri din Banat au cumparat branza de capra de la cineva din sat si mi s-a parut foarte interesanta. Gustul picant si puternic mi-a placut, asa ca atunci cand mi s-a ivit ocazia sa cumpar in Bucuresti am incercat-o si am achizitionat-o.

File de crap la cuptor

Zilele trecute ne-am hotarat destul de brusc sa mancam peste si ce parea mai proaspat la supermarket era un file de crap. Asa ca am achizitionat doua fileuri si m-am hotarat destul de repede cum sa il pregatesc. Am pus un pic ulei in tava, am spalat fileurile si le-am uns cu pesto de busuioc, am pus 2-3 catei de usturoi taiati mici si cateva felii de lamaie pe fiecare. Am mai stropit cu putin ulei de masline deasupra, foarte putina sare (pesto era deja sarat) si putin piper si le-am pus la cuptor. Cand au inceput sa se faca am mai adaugat putin vin alb (1/4 de pahar).

Pentru garnitura am 'muncit' si mai putin. Am fiert vreme de 10 minute mazarea si morcovul, le-am strecurat si le-am pus putin unt, sare si piper. Totul a iesit simplu si foarte gustos. Recunosc, aveam impresia ca acest tip de peste are mai multe oase insa au fost doar oase destul de mari incat sa poata fi indepartate usor, deci a fost usor de mancat.
Asa arata inainte sa pun tava la cuptor

si in farfurie:

Quiche cu sunca si praz

Oricat de frumos ar fi fost in vacanta eram nerabdatoare sa pregatesc ceva in bucataria mea de-acasa. A fost amuzant sa fac de mancare in bucatariile pe unde am umblat in aceasta vara dar acasa este altceva. Drept care azi dimineata m-am sculat un pic mai devreme (cat nu era foarte cald afara) sa pregatesc un quiche cu praz. Inspiratia mi-a venit ieri, cand am vazut legaturile cu praz la supermarket.

Reteta de baza pe care o folosesc o gasiti aici: http://mihaela-bunatati-din-bucataria-mea.blogspot.com/2008/03/quiche-cu-praz-si-sunculita.html . Iese foarte buna si am incercat diverse variante ale ei. Din cauza colesterolului ridicat incerc sa evit mancarurile si dulciurile cu mult unt, cu grasimi animale, oua multe, etc. insa totusi sa gatesc retete gustoase. Ce am variat/schimbat in principal sunt: cantitatea de cascaval - am pus mai putin sau am inlocuit cu branza de vaci mai slaba, in loc de 4 oua am pus mai putine - 3 sau chiar 2, nu am pus unt deloc. Cea de astazi a iesit perfecta, asta probabil si din cauza cuptorului pe care l-am schimbat intre timp si care coace mult mai uniform decat cel vechi.

Astazi am pregatit blatul asa: 300 g faina, 1/2 pachet de drojdie (de 25g), cca. 150 ml apa (merge foarte bine si cu lapte sau jumatate apa si jumatate lapte), 3 linguri de ulei, sare. Am amestecat si lasat aluatul la crescut pana am pregatit umplutura.

Am taiat cubulete 200 g kaiser (aici am facut o exceptie, apropos de intentiile mentionate mai sus - de obicei pun sunca de Praga insa nu am gasit proaspata), 2 fire de praz (intre 600-800 g), am pus 1 cutie (cca 200 g) de branza slaba de vaca (6% grasime) si 2 oua. Am calit kaiserul, am adaugat prazul si l-am lasat sa se inmoaie apoi am pus totul intr-o strecuratoare (ca sa se mai scurga sucul si grasimea de la kaiser). In acest timp am intins foaia de aluat si am pus-o in tava, am intepat-o cu furculita din loc in loc. Apoi, am adaugat peste praz si sunca cutia cu branza de vaci si cele doua oua si am amestecat. Am pus quiche-ul la cuptor la 200 grade timp de 30 de min. Am adaugat pe deasupra parmezan ras (doar pentru a face o crusta) si am mai lasat 15 minute. Mai puteti lasa tava putin in cuptor dupa ce inchideti focul. A iesit foarte bun.

Un pont util ar fi sa puneti branza de vaci si ouale cand aveti foaia intinsa in tava. In acest fel evitati sa se adune lichidul de la branza si oua care ar face coacerea aluatului si a compozitiei mai complicata.

Vacanta

Ieri ne-am intors din vacanta. Am petrecut foarte bine la prietenii nostri si ma bucur ca am lipsit din Bucuresti la ultimele (sper) zvacniri de caldura. Acum mi se pare destul de greu de suportat aerul fierbinte din oras. Acasa inca pluteste haosul, mai avem bagaje nedesfacute si rufe de spalat insa ieri a fost Sf. Maria si nu am putut actiona.

De cate ori ajungem la casa prietenilor nostri avem un ritual destul de simplu: facem un gratar, bem un vin, citim sau povestim in curte. Casa este inconjurata de dealuri impadurite si intr-una dintre seri soarele reflecta lumina pe coama dealului intr-un mod absolut incredibil (nu este nici-un efect in Photoshop :-).

Am facut o singura excursie intr-un loc magic care se cheama Ochiul Beiului. Este un iaz cu apa clara de culoare turcoaz asa cum vedem de obicei in pliantele turistice. Daca te uiti cu atentie poti sa vezi pastravii in apa. In drum spre acest loc este si o pastravarie de unde cumparam peste de fiecare data si ii pregatim pe gratar.

Si aici cateva din bunatatile incercate:

Busuioc pus la uscat

Dimineata nu am rezistat si am mai cumparat de la o babuta doua legaturi zdravene si proaspete de busuioc. Le-am spalat, am taiat numai frunzele si partea de sus si le-am pus la uscat. Cand o sa ma intorc din vacanta o sa le maruntesc in robot si le voi pune intr-un recipient de sticla. Ma bucur ca imi cititi povestile si retetele si o sa revin plina de avant dupa 15 august.

Doua salate de cruditati

Nu am apucat pana acum sa postez aceste retete de salate de cruditati. Sunt foarte usor de preparat. De data aceasta le-am pregatit pentru ca vom lua cu noi o lada frigorifica in care voi pune si aceste doua salate, sunt bune pentru mesele de seara sau chiar dimineata, daca preferati un mic dejun mai zdravan.

Prima salata este de morcovi cu patrunjel si usturoi. Puteti face din 1/2 de kilogram de morcovi, 2-3 catei de usturoi si jumatate de legatura de patrunjel. Le maruntiti in robot si apoi stoarceti zeama de la o jumatate de lamaie, puneti cca. 2-3 linguri de ulei de masline, puneti sare si piper. In functie de gust mai adaugati lamaie sau ulei. La frigider salata mai 'trage' din acreala lamaii sau din ulei asa ca nu faceti griji daca vi se pare un pic prea acrisoara.

Cea de-a doua salata este cu telina, patrunjel si ceapa. Eu am pus 2 teline medii (din acelea din piata nu din cele gigantice de la supermarket), 2 cepe mici si jumatate de legatura de patrunjel. Le treceti prin robot si apoi stoarceti 1 lamaie si frecati telina si ceapa cu ea (chiar cu mana). In acest fel isi pastreaza culoarea si nu se oxideaza. Apoi adaugati ulei de floarea soarelui sau de masline, potriviti de sare si piper.

La ambele salate puteti sa variati proportiile: sa puneti mai mult patrunjel daca va place, sau usturoi, etc. Sunt doua salate delicioase si care se prepara foarte repede, va recomand sa le incercati!

Hummus si pizza simpla de tot

Maine dimineata vom pleca in a doua parte a vacantei. Avem niste prieteni care au o casa intr-un satuc din sudul Banatului si nu i-am mai vazut de trei ani. Au si ei o fetita, cu 2-3 ani mai mare decat baietelul nostru si chiar daca ultima data cand s-au vazut au existat niste lupte si gelozii intre ei de data aceasta speram sa fie un pic mai maturi si sa se inteleaga bine. Oricum, sunt sigura ca se vor juca si isi vor gasi de lucru in curte. Prietenii nostri au o casa si o curte minunate, asa ca putem sa ne relaxam, sa citim, sa stam in hamac si sa privim frunzele si cerul iar copii se pot juca in siguranta. In sat este si un bazin de inot (da, stiu ca pare incredibil), unde vom merge si noi cu copiii. Apa este curata si cu aceasta ocazie vor face miscare si vor avea pofta de mancare.

Astazi aveam o multime de lucruri de pregatit, inclusiv bagajele, pe care nu le-am facut. La pranz vroiam ceva rapid si nu foarte complicat. Am pornit in gand cu un fel de hibrid intre foccacia/lipie, hummus si o salata de rosii. Pe parcurs insa copilul meu a inceput sa urle de foame si mi-am dat seama ca pentru el aceste preparate nu vor fi multumitoare si atunci din jumatate de aluat am incropit o pizza cu salam si din cealalata un fel de pizza vegetariana minimala pentru a fi servita cu hummus.

Aluatul de pizza l-am facut ca de obicei: 1 plic de drojdie uscata Dr. Oetker, cca. 400 g faina, cca.250 ml apa. Drojdia am amestecat-o cu faina, am mai pus un varf de cutit de sare. In apa calduta am pus 1 lingurita zahar si 3 linguri de ulei de masline. Am amestecat totul si am lasat sa creasca in timp ce am pregatit hummusul.

Am intins foile cu facaletul si le-am pus in tava tapetata cu faina. Le-am stropit cu ulei de masline si suc de rosii (am pasat 2 rosii in robot), am pus si oregano uscat. Pe una am salam uscat, cascaval, masline, ceapa si ardei gras iar pe cealalta cascaval, frunze de busuioc si masline. Le-am lasat la cuptor cca. 30 de minute la 200 grade.

 

Au iesit asa:

Pentru hummus aveam o conserva cu boabe de naut. Am strecurat-o, am spalat boabele si le-am pus la fiert (cca. 20-30 min). Merge si cu naut uscat numai ca atunci trebuie lasat in apa fie cateva ore fie de seara pana dimineata si apoi fiert. Important ar fi sa pastrati apa in care ati fiert nautul. Dupa ce s-au fiert boabele le-am pasat si am adaugat pe rand 2 linguri de tahini (pasta de seminte de susan - se gaseste la supermarket la raftul de produse arabesti), 2 catei de usturoi, sare si piper, cca. 2 linguri de ulei de masline, zeama de lamaie dupa gust. Eu am mai pus menta uscata si 1 lingurita de pudra de chimen (am cumparat de la Istanbul din bazar) care mi se pare ca ii completeaza gustul si il face asemanator cu hummusul servit in restaurantele arabesti. Pentru a obtine un amestec mai afanat si mai placut am mai adaugat zeama din cea in care am fiert boabele de naut.

Alaturi de hibridul foccacia/lipie devenit pana la urma o pizza vegetariana minimala am mai pus pe masa un macrou afumat si salata de rosii cu busuioc, pentru cei care vroiau sa le combine. Am incercat combinatia si a fost foarte buna.

Fettucine cu sos de rosii si carnati

Astazi trebuia sa pregatesc pranzul rapid. Ma gandisem sa fac paste - aveam rosii, busuioc si oregano insa stiam ca mai imi trebuie un ingredient ca sa aiba succes. In familia mea acest tip de paste ar fost considerat cam fara sare si piper, un pic prea vegetarian. Apoi mi-am adus aminte ca dimineata, cand am facut ordine in congelator ca sa pun vinetele la inghetat am gasit 2 carnati banateni congelati si insingurati. Drept care m-am gandit ca asta ar bucura pe toata lumea si i-am taiat si calit un pic in tigaie, apoi spre sfarsit am adaugat vreo 3 catei de usturoi taiati mici. Am dat rosiile prin robot (vreo 5 rosii medii), le-am pus peste carnati si am dat focul un pic mai mare, ca sa scada sosul. Am pus si o lingura de busuioc uscat (de anul acesta) si o lingurita de cimbru uscat.

Intre timp am pus pastele la fiert, 6 minute. La sfarsit le-am strecurat si pus pe un platou, apoi am pus sosul peste ele si inca un strop de ulei de masline. Am rupt frunzulitele de oregano si busuioc si le-am pus pe deasupra. Cand le-am servit am mai pus peste un pic de parmezan ras. A fost foarte apreciat!

Vinete congelate pentru iarna

De multi ani de zile socrii mei pun toamna vinete pentru iarna. Anul acesta este prima oara cand le-am pregatit noi pe trei sferturi. Asta inseamna ca le-am cumparat, copt, decojit, trecut prin robot iar socrul meu a facut operatiunile care nu ne plac niciunuia dintre noi – pusul in pungi, cantaritul (pentru ca le si cantareste – fiecare 500 g) si lipitul pungilor. Are un letcon de pe vremuri si cu ajutorul unei rigle trage cate o linie si punga se lipeste prin incalzire. Procedeul a supravietuit din vremurile comuniste, cand nu existau multe solutii. Probabil ca daca ne-am incorda am gasi variante contemporane insa ce-i drept ne-am si atasat de acest procedeu. Am vazut anul acesta in comert pungi cu inchidere tip fermoar sau sisteme de vidare. Puteti sa alegeti ce varianta vi se pare mai la indemana.

Ieri am cumparat 15 kilograme de vinete. Acum, dupa ce le-am pregatit pot spune ca prima transa dintre ele erau cam micute si unele chiar un pic seci. Din experienta anilor trecuti am cautat sa fie mai lunguiete si nu din acelea imense, care imi inspira ca sunt umflate cu ingrasaminte. Din 15 kg am reusit sa facem 10 pungi a cate 500 g, pe care le-am aliniat cu bucurie in congelator. Aceasta inseamna de fapt o treime din cantitatea cumparata. Nu pare foarte incurajator la prima vedere dar depinde foarte mult de tipul de vinete pe care le cumparati. In anii trecuti cantitatea rezultata era cam jumatate din cea cumparata. Vinetele din acest an au avut si niste cozi uriase care m-au ajutat la copt insa au atarnat destul de mult la cantar. Oricum, placerea de a manca iarna salata de vinete, care sa nu fie nici amara nici intepatoare (cum se intampla uneori la cele din comert) nu se compara cu nimic. O sa postez in curand cum prepar salata de vinete.

In legatura cu trecerea lor prin robot, tine tot de experienta socrilor mei. Vinetele merg conservate si netrecute prin robot insa acesta cumva le uniformizeaza si sunt mai usor de preparat cand le dezghetati. Insa ar trebui sa incercati cum toaca robotul vostru. Nu este de dorit unul care sa sectioneze semintele pentru ca atunci s-ar pierde cumva tocmai textura specifica vinetelor.

Poate pare complicat insa nu este asa. Coptul si decojitul a fost executat aseara in mai putin de 3 ore iar astazi trecerea prin robot a durat mai putin de 30 de minute iar punerea in pungi cam tot asa. In cazul in care vreti sa incercati, va urez spor!