Pizza de primavara

O pizza rapida, prilejuita de vizita surorii mele.

Aluatul de pizza l-am facut asa: 1/2 dintr-un cubulet de drojdie de 25g, cca. 400 g faina, cca.250 ml apa. Am pus in faina un praf de sare si am amestecat, drojdia am diluat-o in apa si am completat cu un praf de zahar si 3 linguri de ulei (de masline - daca vreti sa fie in traditia italiana, de floarea-soarelui - daca nu aveti). Am lasat aluatul sa creasca pana am taiat legumele si sunca.

Ultima mea gaselnita este sa intind foaia direct pe hartia de copt, apoi o trag usor in tava (tavile mele au cate o latura oblica). 
O alta noutate (preluata de la o prietena cu rude in Italia) este ca dupa ce pun sos de rosii pe blat las tava la cuptor la 220 grade, cca. 10 minute. Blatul se patrunde si intareste un pic, cat sa 'asterni' ingredientele mai bine.

Astazi, dupa ce am facut aceasta operatiune, am scos tava si am ornat cu ceapa verde, ardei capia, sunca de Praga, cascaval ras, masline, am stropit din nou cu putin sus de rosii, ulei de masline si am presarat pe deasupra cimbru uscat si busuioc. Am mai lasat inca 15-20 de minute la cuptor. Au iesit foarte bune iar aceasta compozitie de blat este intotdeauna (cand faina este de calitate) foarte apreciata.

Concluzie: in varianta de coacere in 2 trepte mi se pare ca blatul se patrunde mai repede si devine mai crocant. In varianta traditionala, in care intinzi blatul, pui sos de rosii, ingredientele si apoi pui tava la cuptor, aluatul se 'umezeste' de la sosul de rosii si ingrediente si coacerea dureaza mai mult.