Serbet din targ

Mi-a fost pofta de serbet pentru ca am vorbit cu baietelul meu. I-am povestit cum era serbetul cand eram eu mica, ce arome si culori avea. Am gasit intr-unul din targurile din acest sfarsit de saptamana, in Cismigiu. Din pacate nu am mai reusit sa ma intorc la Muzeul Taranului, unde mi s-au parut ca taranii aveau produse mai calitative si mai de bun gust. Am cumparat, am incercat. Este bun, mi-am facut pofta insa aroma mi s-a parut un pic prea puternica. Sper ca era chiar din petale de trandafiri (se vedeau ce-i drept cateva in textura serbetului) si nu din vreo esenta. Era destul de dragut ambalat (daca te uitai de departe) dar in vara am vazut o varianta bulgareasca de serbet de trandafir intr-un recipient din lut ars, cu un capacel deasupra, peste care era legata o hartie alba simpla legata cu o sforicica. Era foarte de efect si aroma era mai delicata.
Sunt fascinata de masura si bunul gust traditional al taranilor dar de multe ori in aceste targuri gasesti produse care imita produsele si stilul taranesc doar in scopul comercializarii.