Prajitura bunicii

Aceasta este o reteta foarte usoara, gasita pe un site italienesc (acolo se numea Dolce nuvoletta) si care seamana aproape perfect cu o prajitura pe care o facea bunica mea (respectiv Mamaia - cum le spunem bunicelor in Regat). Mamaia o facea sub toate formele posibile - era retea de baza la noi acasa: vara se puneau fructe pe deasupra, iarna visine din visinata, putea fi coapta in tava sau in forma de chec, se puteau adauga stafide sau nuci, etc. Este foarte usor de facut si destul de economica. In plus nu are multe oua si m-am hotarat sa o fac astazi, pentru ca Anton tot cerea ceva dulce vroiam sa-i fac ceva cu un risc cat mai mic sa-i recidiveze problemele digestive de saptamana trecuta.


Ingrediente:
250 g faina
150 g zahar
2 oua
1/2 de pahar de ulei (eu am pus 1 cescuta mica de cafea)
1 pahar de lapte
coaja de la 1 portocala
1/2 de fiola de vanilie sau 1-2 pliculete de zahar vanilat
1 pic de sare
1 pachet de praf de copt
1-2 lingurite de cacao
zahar pudra pentru ornat

Se freaca zaharul cu uleiul cu o lingura de lemn, apoi se adauga ouale, sarea, vanilia si coaja rasa de portocala. Se amesteca in continuare, apoi se adauga laptele, in care se 'stinge' praful de copt. La sfarsit se adauga faina. Daca simtiti ca este nevoie mai puteti completa cu putina faina. Consistenta trebuie sa fie ca si la chec - ca o smantana mai groasa si sa fie fina, fara cocoloase. Se unge o tava cu ulei si se tapeteaza cu faina apoi se toarna 2/3 din acest amestec. In restul se pun 1-2 lingurite de cacao si se amesteca bine apoi se toarna pe deasupra sub forma unei picturi gestuale :-)) Se pune la cuptor cca. 40 de minute la 180 de grade. Se incearca cu o scobitoare daca este coapta (trebuie sa nu iasa din aluat curata).

O recomand cu caldura - a iesit foarte buna (coaja de portocala ii da o aroma minunata), nu s-a lipit absolut deloc de tava iar cand am pus-o pe platou arata aproape ca o plapumioara moale si pufoasa. Din pacate pana sa ma grabesc sa iau aparatul de fotografiat deja disparusera cateva bucatele din ea. Anton nu a vrut sa o pudrez cu zahar, deci am lasat-o simpla. Se face si foarte repede, deci aveti multe motive ca s-o incercati.