Aceasta prajitura cu mere are o poveste foarte interesanta - am primit-o de la o doamna care o avea de la bucataresele de la gradinita fiului ei (acum adult). Cand mi-a spus prima oara cum se prepara m-am gandit ca a uitat vreun ingredient, nu intelegeam care era liantul intre ele. Apoi am incercat-o si a iesit interesant iar astazi am repetat-o si a iesit foarte bine.
Se pun intr-un vas 1 cana de faina, 1 cana de zahar, 1 cana de gris si 1 praf de copt. Aceste prafuri se amesteca si se pun deoparte. In total ies 3 cani de amestec.
In alt vas se rad 2 kg de mere. In prima varianta am avut aprox. 1,200 kg si nu a fost de-ajuns, o sa va explic mai jos de ce. Peste merele rase se pune doar scortisoara, din belsug.
Se ia o tava care sa fie mai adanca si se unge cu ulei. Apoi se toarna 1 cana cu amestecul de prafuri in tava, se scutura un pic tava ca sa se niveleze si sa se aseze praful si peste acesta se aseaza un strat cu mere rase. Eu am mai pus in aceasta varianta si stafide, deasupra stratului de mere.
Dupa fiecare strat de mere se stropeste cu putin ulei de floarea soarelui (asa cum puneti pe foaia de pizza - nu turnati cantitate mare). Continuati cu alternarea straturilor de 3 ori: amestec praf, mere / amestec praf, mere / amestec praf, mere. Ultimul strat este cu mere. Am stropit si pe deasupra cu putin ulei si apoi am intepat totul cu furculita, ca sa existe niste 'guri de aerisire'.
Se pune tava pentru 1 ora la cuptorul preincalzit la cca. 200 de grade si in primele 45 de minute nu se deschide cuptorul. Noi avem un cuptor mai mare (60x60 cm) si pentru ca se incalzeste mai greu l-am pus la 220 de grade, tot pentru 1 ora si a iesit foarte bine.
Principiul prajiturii este ca zeama din merele rase si uleiul actioneaza ca un liant. Acestea pun in actiune grisul, faina si praful de copt, care se umfla si fac ca printre straturile de mere sa existe niste straturi subtiri si fine de blat. De aceea este bine sa aveti 2 kg de mere - ca sa exista sucul necesar 'catalizarii' ingredientelor sub forma de prafuri. In final, zaharul si grisul de caramelizeaza si fac o crusta foarte gustoasa si aromata.
Pot sa spun ca sunt impresionata de inventivitatea bucatareselor de la gradinitele de pe vremea lui Ceausescu. Cu ingredientele pe care le aveau, au reusit sa creeze o prajitura cu mere nu doar foarte economica si spornica ci si foarte buna si aromata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu