A durat ceva
revenirea mea pe blog. Sper sa reusesc sa fiu mai activa de-acum inainte. Dupa vacanta de vara,
revenirea la servici a fost destul de abrupta si din pacate nu am mai apucat sa
reinnoiesc informatiile despre activitatile mele culinare.
Aceasta reteta de
zacusca este imbunatatita de-a lungul mai multor ani de socrii mei si in anii
din urma incercam sa ne specializam si noi. Rezultatul este nemaipomenit –
difera putin in fiecare an, in functie de dulceata sau iuteala gogosarilor.
Ingrediente:
14 kg de vinete
10 de gogosari
3 kg de ceapa
1,5 l ulei
2 borcane de
bulion (400 g/fiecare)
Boabe de piper
Foi de dafin
Sare
Se coc vinetele
si se curata, se pun la scurs in niste strecuratori.
Gogosarii se pun
pe tava si se baga la cuptor. Se lasa pana ‘transpira’ – cand se vede ca
pielita se umfla si se poate decoji se scot de la cuptor si se pun intr-o oala
mare, cu capac si se lasa sa stea o vreme (30 minute) – ca sa usureze procesul
de curatare.
Dupa ce se curata
se pun in niste strecuratori, ca sa se scurga zeama.
Noi am facut
aceasta etapa intr-o zi si am amestecat zacusca in cea de-a doua zi.
Dupa ce s-au
scurs se trec prin robot – separat vinetele, gogosarii si ceapa.
In prima etapa,
se pune ceapa la calit, in 1,5 l ulei de floarea soarelui. Se pune 1 lingura de
sare (inmoaie ceapa). Se tine pe foc cca. 30 minute pana ceapa incepe sa devina
aurie. Apoi se adauga gogosarii. Dupa ce incepe sa bolboroseasca, se amesteca impreuna
cca. 30 de minute. Apoi se adauga vinetele si dupa ce incep sa fiarba se tine pe
foc cca. 1 ora. In tot acest timp se amesteca incontinuu, ca sa nu se lipeasca.
Noi am pus peste ochiurile de aragaz si plitele pe care am copt vinetele, ca sa
mai domoleasca si sa distribuie caldura uniform. Am ancorat si cratita cu niste
sarme, ca sa nu alunece de pe ochiurile de la aragaz. Cantitatea este mare si
consistenta amestecului este destul de groasa si atunci exista riscul sa
alunece. Se adauga cca. 1-2 borcane de bulion (se pune intai unul si se gusta –
daca se doreste mai acrisoara se mai adauga intai jumatate apoi restul din cel
de-al doilea). Se pun frunzele de dafin si piperul boabe si se potriveste de
sare.
Un semn ca amestecul
este gata ar fi ca la suprafata amestecului se ridica un strat foarte fin de
ulei – devine aproape matasoasa.
Se inchide focul.
Mai inainte se pun borcanele curate pe o tava la cuptor unde se tin cca. 15
minute (sa fie fierbinti). Le luati cu un servet si le puneti pe un fund de
lemn, le umpleti cu zacusca si apoi cu o lingurita cu coada lunga amestecati
pana la fundul borcanului, ca sa scoateti bulele de aer. Insurubati capacul
si-l strangeti cu putere. Puneti toate borcanele aliniate intr-o patura mai groasa
si le lasati pana a doua zi.
A iesit minunat
si de-abia astept sa avem niste prieteni la masa si sa ne laudam cu zacusca
noastra. Recunosc ca este un preparat mai complicat si elaborat, cere destul de
multa rabdare insa rezultatul este spectaculos si de efect garantat. De fiecare
data cand servim pe cineva cu zacusca avem parte numai de laude. In acest an am
reusit sa ne mobilizam s-o pregatim in week-endul 8-9 octombrie, cumva ‘la
mustata’ inainte de a se strica vremea in Bucuresti. Am gasit legume foarte
frumoase – gogosarii erau mari si carnosi si s-au curatat foarte usor. In alti
ani era o adevarata chinuiala spre deosebire de experienta din acest an. Stiu
ca m-am invrednicit cam tarziu sa postez reteta. Pastrati-o pentru la anul – va
incurajez sa o incercati!
Mai sus un frumos apus de soare printre blocurile din Berceni si vinete noastre coapte :-)
Ceapa la calit, cand tocmai se pregatea sa devina aurie iar mai jos amestecul si cu gogosarii.
Iar aici s-au adaugat si vinetele (vedeti cum se schimba culoarea). Eu eram ocupata cu documentarea, dupa cum va puteti imagina, mana aceasta puternica nu este a mea. Dar v-ati dat seama si singuri :-))
Produs final!
