Quiche cu sunca si praz

Oricat de frumos ar fi fost in vacanta eram nerabdatoare sa pregatesc ceva in bucataria mea de-acasa. A fost amuzant sa fac de mancare in bucatariile pe unde am umblat in aceasta vara dar acasa este altceva. Drept care azi dimineata m-am sculat un pic mai devreme (cat nu era foarte cald afara) sa pregatesc un quiche cu praz. Inspiratia mi-a venit ieri, cand am vazut legaturile cu praz la supermarket.

Reteta de baza pe care o folosesc o gasiti aici: http://mihaela-bunatati-din-bucataria-mea.blogspot.com/2008/03/quiche-cu-praz-si-sunculita.html . Iese foarte buna si am incercat diverse variante ale ei. Din cauza colesterolului ridicat incerc sa evit mancarurile si dulciurile cu mult unt, cu grasimi animale, oua multe, etc. insa totusi sa gatesc retete gustoase. Ce am variat/schimbat in principal sunt: cantitatea de cascaval - am pus mai putin sau am inlocuit cu branza de vaci mai slaba, in loc de 4 oua am pus mai putine - 3 sau chiar 2, nu am pus unt deloc. Cea de astazi a iesit perfecta, asta probabil si din cauza cuptorului pe care l-am schimbat intre timp si care coace mult mai uniform decat cel vechi.

Astazi am pregatit blatul asa: 300 g faina, 1/2 pachet de drojdie (de 25g), cca. 150 ml apa (merge foarte bine si cu lapte sau jumatate apa si jumatate lapte), 3 linguri de ulei, sare. Am amestecat si lasat aluatul la crescut pana am pregatit umplutura.

Am taiat cubulete 200 g kaiser (aici am facut o exceptie, apropos de intentiile mentionate mai sus - de obicei pun sunca de Praga insa nu am gasit proaspata), 2 fire de praz (intre 600-800 g), am pus 1 cutie (cca 200 g) de branza slaba de vaca (6% grasime) si 2 oua. Am calit kaiserul, am adaugat prazul si l-am lasat sa se inmoaie apoi am pus totul intr-o strecuratoare (ca sa se mai scurga sucul si grasimea de la kaiser). In acest timp am intins foaia de aluat si am pus-o in tava, am intepat-o cu furculita din loc in loc. Apoi, am adaugat peste praz si sunca cutia cu branza de vaci si cele doua oua si am amestecat. Am pus quiche-ul la cuptor la 200 grade timp de 30 de min. Am adaugat pe deasupra parmezan ras (doar pentru a face o crusta) si am mai lasat 15 minute. Mai puteti lasa tava putin in cuptor dupa ce inchideti focul. A iesit foarte bun.

Un pont util ar fi sa puneti branza de vaci si ouale cand aveti foaia intinsa in tava. In acest fel evitati sa se adune lichidul de la branza si oua care ar face coacerea aluatului si a compozitiei mai complicata.

Vacanta

Ieri ne-am intors din vacanta. Am petrecut foarte bine la prietenii nostri si ma bucur ca am lipsit din Bucuresti la ultimele (sper) zvacniri de caldura. Acum mi se pare destul de greu de suportat aerul fierbinte din oras. Acasa inca pluteste haosul, mai avem bagaje nedesfacute si rufe de spalat insa ieri a fost Sf. Maria si nu am putut actiona.

De cate ori ajungem la casa prietenilor nostri avem un ritual destul de simplu: facem un gratar, bem un vin, citim sau povestim in curte. Casa este inconjurata de dealuri impadurite si intr-una dintre seri soarele reflecta lumina pe coama dealului intr-un mod absolut incredibil (nu este nici-un efect in Photoshop :-).

Am facut o singura excursie intr-un loc magic care se cheama Ochiul Beiului. Este un iaz cu apa clara de culoare turcoaz asa cum vedem de obicei in pliantele turistice. Daca te uiti cu atentie poti sa vezi pastravii in apa. In drum spre acest loc este si o pastravarie de unde cumparam peste de fiecare data si ii pregatim pe gratar.

Si aici cateva din bunatatile incercate:

Busuioc pus la uscat

Dimineata nu am rezistat si am mai cumparat de la o babuta doua legaturi zdravene si proaspete de busuioc. Le-am spalat, am taiat numai frunzele si partea de sus si le-am pus la uscat. Cand o sa ma intorc din vacanta o sa le maruntesc in robot si le voi pune intr-un recipient de sticla. Ma bucur ca imi cititi povestile si retetele si o sa revin plina de avant dupa 15 august.

Doua salate de cruditati

Nu am apucat pana acum sa postez aceste retete de salate de cruditati. Sunt foarte usor de preparat. De data aceasta le-am pregatit pentru ca vom lua cu noi o lada frigorifica in care voi pune si aceste doua salate, sunt bune pentru mesele de seara sau chiar dimineata, daca preferati un mic dejun mai zdravan.

Prima salata este de morcovi cu patrunjel si usturoi. Puteti face din 1/2 de kilogram de morcovi, 2-3 catei de usturoi si jumatate de legatura de patrunjel. Le maruntiti in robot si apoi stoarceti zeama de la o jumatate de lamaie, puneti cca. 2-3 linguri de ulei de masline, puneti sare si piper. In functie de gust mai adaugati lamaie sau ulei. La frigider salata mai 'trage' din acreala lamaii sau din ulei asa ca nu faceti griji daca vi se pare un pic prea acrisoara.

Cea de-a doua salata este cu telina, patrunjel si ceapa. Eu am pus 2 teline medii (din acelea din piata nu din cele gigantice de la supermarket), 2 cepe mici si jumatate de legatura de patrunjel. Le treceti prin robot si apoi stoarceti 1 lamaie si frecati telina si ceapa cu ea (chiar cu mana). In acest fel isi pastreaza culoarea si nu se oxideaza. Apoi adaugati ulei de floarea soarelui sau de masline, potriviti de sare si piper.

La ambele salate puteti sa variati proportiile: sa puneti mai mult patrunjel daca va place, sau usturoi, etc. Sunt doua salate delicioase si care se prepara foarte repede, va recomand sa le incercati!

Hummus si pizza simpla de tot

Maine dimineata vom pleca in a doua parte a vacantei. Avem niste prieteni care au o casa intr-un satuc din sudul Banatului si nu i-am mai vazut de trei ani. Au si ei o fetita, cu 2-3 ani mai mare decat baietelul nostru si chiar daca ultima data cand s-au vazut au existat niste lupte si gelozii intre ei de data aceasta speram sa fie un pic mai maturi si sa se inteleaga bine. Oricum, sunt sigura ca se vor juca si isi vor gasi de lucru in curte. Prietenii nostri au o casa si o curte minunate, asa ca putem sa ne relaxam, sa citim, sa stam in hamac si sa privim frunzele si cerul iar copii se pot juca in siguranta. In sat este si un bazin de inot (da, stiu ca pare incredibil), unde vom merge si noi cu copiii. Apa este curata si cu aceasta ocazie vor face miscare si vor avea pofta de mancare.

Astazi aveam o multime de lucruri de pregatit, inclusiv bagajele, pe care nu le-am facut. La pranz vroiam ceva rapid si nu foarte complicat. Am pornit in gand cu un fel de hibrid intre foccacia/lipie, hummus si o salata de rosii. Pe parcurs insa copilul meu a inceput sa urle de foame si mi-am dat seama ca pentru el aceste preparate nu vor fi multumitoare si atunci din jumatate de aluat am incropit o pizza cu salam si din cealalata un fel de pizza vegetariana minimala pentru a fi servita cu hummus.

Aluatul de pizza l-am facut ca de obicei: 1 plic de drojdie uscata Dr. Oetker, cca. 400 g faina, cca.250 ml apa. Drojdia am amestecat-o cu faina, am mai pus un varf de cutit de sare. In apa calduta am pus 1 lingurita zahar si 3 linguri de ulei de masline. Am amestecat totul si am lasat sa creasca in timp ce am pregatit hummusul.

Am intins foile cu facaletul si le-am pus in tava tapetata cu faina. Le-am stropit cu ulei de masline si suc de rosii (am pasat 2 rosii in robot), am pus si oregano uscat. Pe una am salam uscat, cascaval, masline, ceapa si ardei gras iar pe cealalta cascaval, frunze de busuioc si masline. Le-am lasat la cuptor cca. 30 de minute la 200 grade.

 

Au iesit asa:

Pentru hummus aveam o conserva cu boabe de naut. Am strecurat-o, am spalat boabele si le-am pus la fiert (cca. 20-30 min). Merge si cu naut uscat numai ca atunci trebuie lasat in apa fie cateva ore fie de seara pana dimineata si apoi fiert. Important ar fi sa pastrati apa in care ati fiert nautul. Dupa ce s-au fiert boabele le-am pasat si am adaugat pe rand 2 linguri de tahini (pasta de seminte de susan - se gaseste la supermarket la raftul de produse arabesti), 2 catei de usturoi, sare si piper, cca. 2 linguri de ulei de masline, zeama de lamaie dupa gust. Eu am mai pus menta uscata si 1 lingurita de pudra de chimen (am cumparat de la Istanbul din bazar) care mi se pare ca ii completeaza gustul si il face asemanator cu hummusul servit in restaurantele arabesti. Pentru a obtine un amestec mai afanat si mai placut am mai adaugat zeama din cea in care am fiert boabele de naut.

Alaturi de hibridul foccacia/lipie devenit pana la urma o pizza vegetariana minimala am mai pus pe masa un macrou afumat si salata de rosii cu busuioc, pentru cei care vroiau sa le combine. Am incercat combinatia si a fost foarte buna.

Fettucine cu sos de rosii si carnati

Astazi trebuia sa pregatesc pranzul rapid. Ma gandisem sa fac paste - aveam rosii, busuioc si oregano insa stiam ca mai imi trebuie un ingredient ca sa aiba succes. In familia mea acest tip de paste ar fost considerat cam fara sare si piper, un pic prea vegetarian. Apoi mi-am adus aminte ca dimineata, cand am facut ordine in congelator ca sa pun vinetele la inghetat am gasit 2 carnati banateni congelati si insingurati. Drept care m-am gandit ca asta ar bucura pe toata lumea si i-am taiat si calit un pic in tigaie, apoi spre sfarsit am adaugat vreo 3 catei de usturoi taiati mici. Am dat rosiile prin robot (vreo 5 rosii medii), le-am pus peste carnati si am dat focul un pic mai mare, ca sa scada sosul. Am pus si o lingura de busuioc uscat (de anul acesta) si o lingurita de cimbru uscat.

Intre timp am pus pastele la fiert, 6 minute. La sfarsit le-am strecurat si pus pe un platou, apoi am pus sosul peste ele si inca un strop de ulei de masline. Am rupt frunzulitele de oregano si busuioc si le-am pus pe deasupra. Cand le-am servit am mai pus peste un pic de parmezan ras. A fost foarte apreciat!

Vinete congelate pentru iarna

De multi ani de zile socrii mei pun toamna vinete pentru iarna. Anul acesta este prima oara cand le-am pregatit noi pe trei sferturi. Asta inseamna ca le-am cumparat, copt, decojit, trecut prin robot iar socrul meu a facut operatiunile care nu ne plac niciunuia dintre noi – pusul in pungi, cantaritul (pentru ca le si cantareste – fiecare 500 g) si lipitul pungilor. Are un letcon de pe vremuri si cu ajutorul unei rigle trage cate o linie si punga se lipeste prin incalzire. Procedeul a supravietuit din vremurile comuniste, cand nu existau multe solutii. Probabil ca daca ne-am incorda am gasi variante contemporane insa ce-i drept ne-am si atasat de acest procedeu. Am vazut anul acesta in comert pungi cu inchidere tip fermoar sau sisteme de vidare. Puteti sa alegeti ce varianta vi se pare mai la indemana.

Ieri am cumparat 15 kilograme de vinete. Acum, dupa ce le-am pregatit pot spune ca prima transa dintre ele erau cam micute si unele chiar un pic seci. Din experienta anilor trecuti am cautat sa fie mai lunguiete si nu din acelea imense, care imi inspira ca sunt umflate cu ingrasaminte. Din 15 kg am reusit sa facem 10 pungi a cate 500 g, pe care le-am aliniat cu bucurie in congelator. Aceasta inseamna de fapt o treime din cantitatea cumparata. Nu pare foarte incurajator la prima vedere dar depinde foarte mult de tipul de vinete pe care le cumparati. In anii trecuti cantitatea rezultata era cam jumatate din cea cumparata. Vinetele din acest an au avut si niste cozi uriase care m-au ajutat la copt insa au atarnat destul de mult la cantar. Oricum, placerea de a manca iarna salata de vinete, care sa nu fie nici amara nici intepatoare (cum se intampla uneori la cele din comert) nu se compara cu nimic. O sa postez in curand cum prepar salata de vinete.

In legatura cu trecerea lor prin robot, tine tot de experienta socrilor mei. Vinetele merg conservate si netrecute prin robot insa acesta cumva le uniformizeaza si sunt mai usor de preparat cand le dezghetati. Insa ar trebui sa incercati cum toaca robotul vostru. Nu este de dorit unul care sa sectioneze semintele pentru ca atunci s-ar pierde cumva tocmai textura specifica vinetelor.

Poate pare complicat insa nu este asa. Coptul si decojitul a fost executat aseara in mai putin de 3 ore iar astazi trecerea prin robot a durat mai putin de 30 de minute iar punerea in pungi cam tot asa. In cazul in care vreti sa incercati, va urez spor!